Azi a fost una din acele zile in care as fi vrut sa iti vorbesc...
Stau în pat într-o pauza de publicitate pe Antena. Ma uit la
Insula Iubirii, da,prostia aia de emisiune pe care nu o suportai… Ma întreb de
ce nu am avut coloana vertebrala și de ce nu te-am alungat la prima greșeală
majora? Poate din dragoste, aia pe care o aveam înainte de S și pe
care am pierdut-o pe parcurs, sau poate din obișnuintă.
Azi am avut un amalgam de sentimente. Te uram de dimineață
pentru ca ai apărut în visele mele. Tânjeam la atenția ta și la ceea ce credeam
eu normal într-o relație. Apoi am început sa ascult conversațiile pe care le-am
înregistrat, pe cele puține pe care nu le-am șters încă, și ma înfioram cât de
goala îmi suna vocea.
Atunci încercai cu un efort minim sa ma faci sa zâmbesc sau
sa fiu mai vie. Vezi tu, in momentele acelea vechiul eu nu mai exista. Eram
distrusa înăuntrul meu. Nu mai concepeam sa am încredere în tine. După atâtea
minciuni mici și mari parca nu mai credeam când spuneai ca nu vorbești cu
altele ( și pe buna dreptate credeam asta, după o săptămâna de pauza în relația
noastră tu aveai alta iubita cu care SOC! Ai și mers la nunta în Vale ;) ) și
ca îmi ești fidel. Poate pentru puțin timp te-ai crezut și după nu am mai
putut. Vezi tu , odată ce o persoana iți da cu încrederea de zid și o naruieste , trebuie sa lupți sa o repari. E ca o hârtie mototolita. Vrei sa o
netezești dar necesita munca și orice ai face rămân colțuri.
Ma bântuie faptul ca mi-ai spus ca nu am luptat. Oh! Daca ai
știi tu cat de mult am luptat cu mine și cu demonii mei. Cate nopți am visat ca
te pierd și ca ma pierd dar dimineața ma trezeam , trageam o tura de plâns, și
continuam cu viata. Daca ai știi de cate ori m-am gândit ca, poate noaptea când
eu te știu în pat singur, erai cu alta fata lângă tine împărțind aceleași
așternuturi în care noi ne-am iubit.
Se spune ca intuiția feminina nu prea da rateuri. Si asa a
și fost. Am simțit ca în paralel tu iți dorești altceva, pe altcineva. Probabil
ca dacă I
nu ar fi spus nimic nu îmi pierdeam de tot încrederea în tine. Noroc ca ești
băiat deștept și ne-ai facilitat comunicarea.
Poate ca ți se va părea ca vreau sa iți fac în ciuda dar
ultimele luni am stat lângă tine sau în preajma ta mai bine spus doar pentru ca
în mintea mea era imposibil ca cineva sa ma placa. Mda , efectul vorbelor tale
se cunosc în acea afirmație. Cum sa îmi iubească cineva corpul rotunjor? Si
nasul cârn? Si parul vâlvoi? Ei bine uite ca s-a întâmplat sa îmi iubească și
altcineva trupul. Păcat ca nu am fost destul de puternica sa iți spun adio nici
atunci.
Acum vad ca e mult mai bine asa, despărțiți. Nu trebuie sa
mai cenzurez cuvintele sau ceea ce transmit pentru ca tu poți sa te superi și sa
faci scandal. Sunt liniștita. Ma gândesc la mine și la bunăstarea mea.
Ma gândesc la viitor, la cat de frumoasa e viata și ce
prieteni buni am în Cluj. Ma gândesc ca nu am făcut atâtea în ăștia doi ani de
facultate pentru ca te-am așteptat pe tine sa “le facem impreuna”. Ma gândesc
cați oameni am îndepărtat din viata mea pentru tine și cat am sacrificat ( as
fi proasta sa spun ca nu am vrut sa fac toate astea, dar nu a meritat pana la
urma, cel mai bun prieten al meu s-a transformat într-o amintire în viata mea).
E hilar când ma gândesc cat de puternica pot fi. Inca din
primul an am suportat stresul adus de tine în viata mea, am rezistat mutării intru-n oraș nou cu puține cunoștințe și un nou peisaj la care a trebuit sa ader, am
luat examenele și mi-am rezolvat toate problemele singura, totul simțindu-ma ca
ma aflu într-o bula care ma sufoca și ma face sa îmi doresc sa bubui și sa se
termine tot.
Dar am trecut peste tot. Sunt o luptătoare. Pot sa fac tot
dacă îmi doresc. Sunt capabila de o iubire imensa.
Cam atât în seara aceasta. Poate mâine nu ma voi gândii la
tine. Sau poate o voi face. Rămâne de văzut!