Oare ai trecut si tu prin ceva in genul acesta?
Intr-o dimineata, cand ochii inca mi se obisnuiau cu lumina puternica din camera m-am gandit la el. Tot timpul El e prima persoana la care ma gandesc. La naiba! El e printre singurele persoane care imi stau in continuu in minte.
M-am trezit devreme pentru ca el trebuie sa mearga la munca, iar eu m-am obisnuit sa il sun sa ma asigur ca e treaz si ca se pregateste pentru munca. Doar ca astazi e diferit. Astazi ma gandesc de ce el nu poate sa ma sune si pe mine? De ce nu se poate sa imi arate ca ma iubeste prin simbolui mici, dar care cantaresc mult? De ce imi raspunde pe un tot foarte urat de fiecare data cand il sun? De ce e capos in modul acela prostesc.
Din pacate pentru mintea mea bolnava, imbolnavita de zilele in care el m-a lasat prada umbrelor negre pentru o alta, imi tot revin in minte cateva randuri, despre "faptura aceea minunata" dupa care tanjea ca un caine, (deja stii ca nu eu eram aceea) dar si despre omul cu care mi-am petrecut eu aceasta perioada urata.
Am constientizat ca intre ei e o diferenta mare: R ma iubea ca un nebun, simteam pasiune din partea lui, ma rasfata, ma facea sa simt ca sunt destul de apreciata si de frumoasa, ca pot sa mut muntii din loc si ca, in ochii lui, sunt o zeita a sexului. L in schimb mi-a aratat o dragoste altcumva. Poate sunt eu prea oarba de omul acesta, dar el mi-a fost alaturi inpuncte cheie (sau nu, dar asta vorbim alta data) si pentru un timp foarte mare.
