🤷‍♂️

 Mai, imi pare rau pentru tine.

Cand te am cunoscut erai un baiat frustrat pe tactu, care nu ti dadea atenție, aveai un telefon de la vodafone in buzunar, o bicicleta interesanta si foarte colorata si cativa leuti, nu multi, in buzunar.

Dar stii ce mai aveai tu? Aveai un zambet atat de frumos, plin de bunatate. Aveai un sufletel atat de curat, incat imi era frica sa ajung sa fiu inauntrul lui.

Aveai un corp de vis, nu spun ca acum nu arati bine, ca as mintii, bine, esti mai pufi, ai burtica, dar asta nu inseamna ca nu arati bine.

Si cel mai fain, aveai o inima asa de calda, de primitoare, de lipicioasa, incat m ai facut sa ma indragostesc imediat.

Stii tu, pana si faptul ca ma sunai sa vezi ce fac a contat la indragosteala. Chiar si zilele in care doar veneai dupa mine la ore ca sa mai stam 15 minute impreuna. Asta conteaza pentru mine. Vezi? Nevoia mea de timp petrecut impreuna.

Si nu e de azi. E de 8 ani si jumatate.

La tine inca nu sunt sigura ce e, nevoia de cuvinte frumoase probabil, ca eu eram cu gura pe tine in ultimul timp pentru ca nu erai langa mine.

Si vezi tu, sunt femeie, nu ma sperie sa am aceiasi scula in viata mea pana inchid ochii si mor, dar imi doresc sa am un loc unde sa i spun acasa, sa fiu doar eu si tu, si sa il facem cum ne place noua. Ca mai apoi, in timp, sa avem puii nostrii, cateii nostrii, canile noastre... Nu stiu daca intelegi ce zic eu aici. Dar atat de tare imi doresc sa imi intemeiez o familie de doare cateodata.

Tu probabil ca vrei sa te mai distrezi, sa mai fecioresti, habar nu am, pentru ca ce i drept, nu am mai discutat lucruri de genul